Drumul terapeutic – etapa centrul – de la 2 la 3 ani

La o săptămână de când am aflat diagnosticul am găsit locul, asociația AITA și am și început terapia, din 5 septembrie 2018 câte două ore de luni până vineri, de la 9 la 11. Avea doi ani și două luni. Mai târziu am aflat că erau liste interminabile de așteptare pentru a începe terapia la multe centre, inclusiv la acesta și că aveam șansa să nu găsim decât peste luni de așteptare.

În primele două săptămâni, Ilie nu prea realiza ce se întâmplă. Mergea de mână cu orice terapeut, nu realiza că rămâne fără noi. Urca greu scările. În următoarele două săptămâni nu mai voia să urce scările pentru că știa că acolo sus este scos din zona lui de confort și trebuia să facă lucruri. Bineînțeles, cu mult ajutor. Nu mai era lăsat să stea în lumea lui. Apoi a prins faptul că acolo de fapt este o joacă continuă și de-abia aștepta să urce scările. De nerăbdare, s-a întâmplat de câteva ori să ia de mână o mămică care aștepta cu copilul ei să urce sus în camera de terapie.

Din ianuarie 2019 am trecut de la două ore la patru ore de terapie de luni până vineri, de la 9 la 13.

Din februarie 2019 cu ajutorul (și financiar) a unor oameni care înțeleg importanța terapiei pentru copiii cu autism am început să mergem la terapie 3C sâmbăta și duminica câte o oră.

Cât a mers la centru, noi mergeam amândoi la serviciu. După ce ajungea acasă de la terapie, Ilie mânca, dormea la prânz și apoi stătea cu buni Geo. Noi ajungeam târziu acasă și în timpul săptămânii nu apucam să facem mare lucru cu el doar tema primită de la centru. Sâmbăta mai reușeam să ne mobilizăm și să lucrăm mai mult cu el. O învățam pe buni ce să facă și ce să nu facă cu el. Ne era greu la toți, dar ușor-ușor începeam să vedem îmbunătățiri pentru Ilie.

După aproape un an de terapie, Ilie la 3 ani:

  • a început să învețe cuvinte, dar era departe de a vorbi și a comunica funcțional, însă evoluția era mare;
  • a început să facă pointing în cărticele;
  • recunoaște anumite obiecte;
  • a început să numere și să recunoască numerele până la 10;
  • a învățat să aștepte;
  • a învățat să se descalțe singur și să înțeleagă când i se cere să se încalțe sau să se descalțe;
  • fredonează câteva melodii;
  • s-a desensibilizat alimentar destul de mult;
  • a început să mănânce anume feluri de mâncare singur;
  • caută joacă din când în când;
  • contactul vizual a mai crescut, însă era undeva la 20%;
  • a apărut dorința de a imita, dar în continuare era deficitar;
  • a renunțat în timpul zilei la pampers;
  • a învățat să-și recunoască familia în pozele printate;
  • a început să zică bună, bună dimineața (stâlcit), bună ziua (stâlcit);
  • să dea noroc sau să bată palma la cerere.

Încet-încet terapeuții s-au schimbat și după 9 luni echipa de terapeuți s-a schimbat complet. Majoritatea erau noi. În principiu nu avem o problemă cu începătorii în orice domeniu, având în vedere că toți avem un început. Unii încep să performeze destul de repede și să fie comparabil cu cei cu experiență. Dar nu era și cazul nostru. Așa că Ilie începe să facă mai puține achiziții în procesul terapeutic, iar cele dobândite începeau să fie doar cele lucrate intens acasă. Trecerea la 4 ore colaborat cu începerea vacanței fetelor ne-a permis să ajungem mai devreme acasă și să putem lucra mai mult cu Ilie.

Din toamnă ne-am înscris la grădiniță și am frecventat 4 zile pe săptămână programul de 4 ore. Am mers la aceeași grădiniță la care au fost și fetele și ne-au reprimit cu bucurie. Mai avusese recent un copil cu autism care a reușit să se integreze. Ilie mers însoțit de o doamnă care a mai fost cu un copil cu autism la grădiniță, iar acum crescuse și nu mai avea nevoie de ajutor. Dimineața mergea la grădiniță și după amiaza la 3 ore de terapie. Renunțasem deja la somnul de prânz.

Ajunsesem în luna noiembrie și doamna care-l însoțea nu a mai putut continua și atunci am renunțat la a mai frecventa grădinița. La centru lucrurile nu mai mergeau, Ilie nu mai făcea progrese. Era clar că trebuia făcută o schimbare.

Pentru Ilie și noi a fost un început bun în care am învățat cum să lucrăm cu Ilie și cum să căutăm informații care să ne ajute. Suntem recunoscători oamenilor care au contribuit la evoluția lui Ilie.