Se anunța un sfârșit de săptămână ploios așa că nu am cutezat să mergem pe munte. Tot voiam să mergem la salina de la Slănic Prahova, așa că am zis că ar fi o ocazie pentru că vremea de afară ne afectează mai puțin. După o săptămână încărcată doream să ieșim undeva să ne mai încărcăm bateriile.
Sâmbătă pe la ora 9 și jumătate am plecat de acasă. Am fi plecat mai devreme, dar mai rămăsese ceva de rezolvat la prima oră. Ne-am urcat cu toții în mașină și am plecat la drum. Am admirat peisajele superbe de pe traseul stabilit de Waze. Ne-a plăcut foarte mult când drumul traversa o pădure, brazii care însoțeau calea ferată, satele care mai păstrează specificul local.
Pe la ora 11 am oprit în parcarea salinei, apoi ne-am așezat la coada de la casa de bilete. După câteva minute eram în microbuzul care cobora în mina de sare. Ne aducem aminte de prima dată când am fost aici am coborât și urcat cu liftul. Ilie era bucuros că merge cu microbuzul. Această stare s-a amplificat când am intrat în mină, Ilie fiind un mare iubitor de traversat tunelurile montane.
Ajunși în salină ne-am plimbat și am admirat exponatele, modelul pereților de sare, imensitatea spațiului. Datorită mirosului specific salinei, fetele și-au adus aminte de aerosolii care-i făceau atunci când erau răcite. De altfel, Iustina tot avea o răceală ușoară de ceva timp care a dispărut după vizitarea salinei. Bineînțeles că nu puteam pleca din salină fără să gustăm un pic din sare. Chiar e sărată sarea asta! au concluzionat fetele.
Cea mai mare bucurie a lui Ilie a fost atunci când a găsit un tobogan. De fapt, erau două la fel, unul lângă celălalt. Bineînțeles că s-a dat în ambele. Apoi ne-am mai plimbat prin salină.
După ce am ieșit din subteran ne-am oprit la un restaurant să mâncăm ceva. Am găsit o masă afară, dar la adăpost dacă ar fi început vreo ploaie. De data aceasta Ilie a reușit să meargă la toaletă fără prea mult opoziționism. Iată că ușor-ușor am început să utilizăm și altă toaletă, nu doar cea de acasă. Până a venit comanda m-am mai plimbat cu Ilie pentru că nu avea stare să aștepte la masă. Vom mai lucra la acest aspect. După ce am terminat la restaurant am mai zăbovit un pic prin Slănic și apoi am pornit spre casă pe același drum.
Chiar dacă vremea a fost în general închisă și cu ceva ploi pe drum am reușit să ne destindem și să petrecem timp frumos împreună. Am reușit să-i oferim lui Ilie noi oportunități de învățare și exersare.
