Începusem terapia ABA la centru și apoi am auzit prima dată de Terapia 3C ca fiind ceva care ajută la dezvoltarea celor cu tulburări din spectrul autist. Ca orice părinți care vor să ajute cât mai mult propriul copil ne-am zis să încercăm și noi această terapie. Nu știam încotro să ne îndreptăm, nu știam ce presupune această terapie recomandată de către alți părinți.
Noi după ce am aflat de diagnosticul lui Ilie nu am ascuns acest lucru, ci am vorbit deschis despre aceasta cu familia, prieteni apropiați și cu oricine stăteam de vorbă. Începusem să căutăm sponsorizări de la firme pentru a putea susține terapia. Un foarte bun prieten ne-a recomandat un alt prieten de-al lui care avea un copil cu autism și prin intermediul firmei sale susținea diverse activități legate de autism. Loredana a luat legătura cu dumnealui și ne-a recomandat pe domnul Paul Cojocaru pentru terapia 3C. Ba mai mult s-a oferit să ne suporte costurile acestei terapii. L-am contactat pe domnul Paul Cojocaru și am început terapia 3C din februarie 2019, câte o oră în fiecare sâmbătă și duminică dimineața în Ghencea. Cam departe de casă, mai mult timp făceam pe drum, dar ce nu face un părinte pentru puiul său.
Pe scurt, terapia 3C (Concentrare, Coordonare și Conștientizare) este o terapie practică care se realizează prin exerciții fizice specifice. Mai multe detalii despre terapia 3C găsiți la adresa http://www.sportautism.ro/terapia-3c/.
Ora de 3C începe cu o încălzire, similar cum se face la orele de educație fizică. Simplu până aici, nu-i așa. Dar copiii care vin aici nu știu să imite. Nu înțeleg fă ca Paul! În spatele fiecărui copil stă un părinte care îi mișcă mâinile, picioarele, capul pentru a face exercițiile simple de încălzire. Mă simțeam ca bătrânul Geppetto care trage sforile pentru băiatul său Pinocchio și care își dorea foarte tare ca să devină un băiețel adevărat.
Urma apoi parcurgerea unui traseu cu mai multe elemente, cum ar fi: mers pe bârnă, mers cu fața/spatele printre popice, de mutat bastonașe pe culori în diferite configurații (stânga-dreapta și invers, înainte-înapoi și invers, în X), de mutat cu ajutorul bastonașelor cercuri pe sol, de pășit sau sărit peste obstacole. La fiecare oră aveam un traseu diferit, dar unele elemente se repetau. Traseul era atent planificat pentru a atinge unele obiective, nimic nu era pus întâmplător.
Apoi urma partea la masă. Aici aveam exerciții de mutat popice, de exemplu înainte-înapoi, stânga-dreapta, mișcări circulare, alternând mâna dreaptă și mâna stângă. Ne arăta Paul ce trebuia să facem, nimic complicat, chiar banal. Și dăm să ne apucăm de treabă, dacă ai cu cine. Ilie se uita oriunde numai la popice nu. De mișcat ce să mai vorbim. Nu credeam vreodată că să înveți pe cineva să miște pe masă un popic cu mâna dreaptă zece centimetri mai în față poate fi o provocare așa de grea.
Primele ședințe au fost foarte obositoare. După o oră eram epuizat emoțional de neputința lui Ilie și de munca mea ce părea în zadar. Și eu mă simțeam neputincios. Era foarte greu să-i obții atenția la ce trebuie să facă. Parcă era cu capul în altă lumea și doar fizicul său era prezent.
Din fericire după câteva ședințe Ilie accepta să fie condus în toate aceste exerciții. Ușor-ușor s-a obișnuit cu ele. Dacă la început din start începeam exercițiile, ulterior începeam cu întârziere exercițiile pentru a-i da posibilitatea să înceapă singur să facă exercițiile. Cam după șase luni a început ca unele exerciții să le facă singur fără ajutor.
Ce am încercat și a mai dat rezultate au fost cântecelele. De exemplu, cântecul Un elefant se legăna, mă ținea conectat cu el, era prezent cu mine și puteam să-i captez atenția și pentru exerciții. Bine, pentru perioade scurte de timp, dar o fost un început bun. Lui Ilie îi place să numere și număram mișcările cu popicele la masă. Acest lucru îl capta și puteam să-l mai țin atent la exerciții.
După aproape un an de zile a reușit să miște singur popice la masă. Bine, doar câteva mutări, dar este o realizare foarte mare pentru el. La traseu se descurca mult mai bine, chiar dacă mai aveam probleme de echilibru la mers pe bârnă și la câteva exerciții. La încălzire avea mai multe exerciții care le făcea singur, altele încă mai avea nevoie de ajutor.
În martie 2020, când a ajuns pandemia și la noi orele de terapie 3C s-au suspendat. Noi nu ne-am mai întors, dar am continuat să exersăm acasă și am început mersul pe munte.
Da, terapia 3C ne-a ajutat, de exemplu la partea de echilibru, la conștientizarea propriului corp, la concentrare. Plus, am lucrat direct cu Ilie, ceea ce a contribuit la întărirea legăturii dintre noi. M-a făcut să fiu mai atent la el, să îi înțeleg mai bine reacțiile lui, dacă ceea ce nu face este din cauza neînțelegerii sarcinii, neputință sau refuz.