Cu Ilie au fost probleme de la început, dar cu probleme eram obișnuiți de la cele două fete. Fiind la al treilea copil eram deja obișnuiți să urmărim evoluția copilului și aveam așteptări ca la o vârstă să facă anumite lucruri. Știam că din cărțile de specialitate achizițiile sunt prezentate în medie, unii copii sunt mai rapizi, alții mai lenți. Ne gândeam că varicela pe care a făcut-o la cinci luni e posibil să fi cauzat unele întârzieri. Ne-am arătat îngrijorările noastre despre dezvoltarea lui Ilie medicului pediatru la care era înscris începând cu vârsta de 7 luni, cum ar fi: încă nu se întoarce, încă nu se ridică să stea în fund, nu întorcea privirea când îl strigam pe nume, nu urmărea un obiect care era trecut prin fața lui. Ne-a asigurat că așa sunt băieții, sunt mai înceți și să nu comparăm cu evoluția fetelor, să avem răbdare că se rezolvă. Ulterior am aflat că există un test simplu pentru diagnosticarea precoce a autismul pe care medicul pediatrul sau de familie trebuie să-l facă. Lucrurile altfel ar fi stat dacă am fi aflat mai devreme.
Din punct de vedere al dezvoltării fizice Ilie era în grafic în ciuda problemelor de alimentație. Nu știam încotro să mergem să vedem care este problema de dezvoltare a lui Ilie. Nu știam cum să o numim sau să o categorisim. Știam ce ar trebui să poate să facă și nu făcea.
Apoi, la recomandarea unei mămici de gemeni cu care am împărțit salonul la maternitate, într-o zi de 27 august 2018, ora 10:35 ni s-a răspuns la toate întrebările și fricile noastre de către Nina Sofian, un psiholog de pitici, care ne-a îmbrăcat într-o haină cât de frumoasă a putut ea un diagnostic evident pentru ea și fără nume pentru noi: tulburări din spectrul autist (TSA). Ne-a explicat atunci că este foarte important să înceapă cât mai repede terapia și să facem programare la un neuropsihiatru pentru obținerea diagnosticului. Noi putem spune că am trecut peste partea de negare pentru că la un singur ochi aruncat pe internet am bifat majoritatea caracteristicilor.
Primul pas a fost să căutăm un centru pentru terapie. Nu știam pe nimeni din jurul nostru care să se confruntat cu autismul. Așa că am început să căutăm pe internet și am găsit unul aproape de drumul nostru zilnic spre serviciu și școală. Pe 5 septembrie deja am început terapia.
Pe 10 septembrie deja aveam diagnosticul pe hârtie în urma unei consultații la Medlife. Apoi am început să ne interesăm despre certificatul de handicap și să căutăm un neuropsihiatru. Ajunsesem la o doamnă doctor de la o policlinică de stat pentru eliberarea formularului A5 care în urma examinării ne-a spus că nu pare să aibă autism, pare un copil normal, în cel mai rău caz o formă ușoară de autism. Dar uitați ce frumos se joacă și cum examinează jucăriile. Dar noi știam deja că Ilie are autism. Având în vedere că bifasem aproape toate semnele autismului nu putea fi vorba de un copil tipic, nici măcar despre o formă ușoară.
Am ajuns la doamna doctor Mădălina Potoroacă în urma numeroaselor recomandări. Diferență de la cer la pământ în toate privințele. Doamna doctor de la început a interacționat direct cu el. S-a așezat jos pe covor lângă el și a început să îi prezinte jucăriile: uite asta face așa, la asta apasă aici. Urmărea tot timpul reacția lui. Se amuza copios, era o distracție continuă. De atunci ne urmărește evoluția și ne ajută pentru ca Ilie să fie cât mai prezent și implicat în viața noastră.